Faceți căutări pe acest blog

Totalul afișărilor de pagină

BINE ATI VENIT PE ACESTA PAGINA!

Poate aici veţi regăsi un strop de linişte sau un loc unde v-ar place să zăboviţi în clipa de taină!

miercuri, 14 noiembrie 2012


O INIMĂ FĂRĂ ASCUNZIŞURI


Mi-am îngropat mâinile în cer
le-am înfipt
în pământ,
în piatră
şi-n lut…
Peste tot am umblat
şi am căutat
o inimă fără ascunzişuri
pe care s-o pot ţine în mâini.



EIN HERZ OHNE VERSTECKE


Meine Hände hatte ich in Himmel begraben
hab Sie eingesteckt
in Erde,
in Stein
und Lehm...
Überall bin ich gewesen
und habe ein Herz
ohne Verstecke das ich in meinen
Händen halten kann gesucht.



Întotdeauna


Am trăit o mie de vieţi
şi-n fiecare te-am iubit
o dată ca apa,
altă dată ca focul,
apoi, pământ m-am făcut,
şi cer m-am făcut
risipindu-mă-n ziua şi noaptea
de pe genele tale.



IMMER


Ich habe Tausende Leben gelebt
und in jedes habe ich dich geliebt
einmal wie das Wasser,
ein anderes Mal wie das Feuer,
danach bin ich zu Erde geworden,
und  auch Himmel wurde ich
und prasselte ins Tag und Nacht
deiner Wimpern.

  

PUNTE PÂNĂ LA CER


Privesc stăruitor
aceste forme-informe,
ca ruga atâtor flori fără nume,
ce se ascund
între mister şi concret,
între viaţă şi moarte,
şi prind curcubeul
atunci când bea apă
din sufletul meu
punte făcându-mă până la cer.



BRÜCKE BIS ZUM HIMMEL


Ich schaue beharrlich
diese unförmigen Formen,
wie das Gebet so vielen namenlosen
Blumen die sich zwischen
Mysterium und konkret verstecken,
zwischen Leben und Tod,
und fang den Regenbogen
dann wenn er aus meiner Seele
Wasser trinkt
Brücke zur Himmel mache ich mich.

  
ATÂT DE MULT


Atât de mult am iubit
şi-atât de mult am privit
amintirea iubirii,
încât ochii au început să doară…
să doară până la descompunere.
Şi dintre toate aceste fire de praf
ce acoperă verdele primăverii
te vor privi mereu ochii aceia...
pe care surâsul morţii i-a închis cândva.
Şi inima mea
va dansa peste tot acest univers
pentru că va şti
că din pulberea ce va fi
îţi va putea zâmbi ca unui străin.



SO VIEL


So viel habe ich geliebt
und so viel habe ich die Erinnerung
der Liebe betrachtet,
so viel, dass die Augen mit schmerzten...
Sie schmerzten bis zum Verfall.
Und aus allen diese Staubkörner
die das Frühlingsgrün bedecken
werden dich jene Augen ständig sehen...
Auf dem Todeslächeln hat sie irgendwann geschlossen.
Und mein Herz
wird über dieses Universum tanzen
weil es wissen wird,
dass aus der zukünftigen Asche
könnte dir ein Fremder lächeln.

Protejat copyro! : Viorela Codreanu Tiron und CHRISTIAN W. SCHENK


©Pictură de  - Mihai Cătrună

Niciun comentariu: