Faceți căutări pe acest blog

Totalul afișărilor de pagină

BINE ATI VENIT PE ACESTA PAGINA!

Poate aici veţi regăsi un strop de linişte sau un loc unde v-ar place să zăboviţi în clipa de taină!

marți, 4 decembrie 2012




















DRUM...


Vin de departe
pentru a-ţi asculta taina copilăriei.
Vin să te izbăvesc
de păcatul naşterii tale.
Vin să-ţi cunosc locul liniştii tale,
care, de-aici,
nu este decât un loc viran.
Vin către inima ta - orizont sângeros
de durere şi tăcere -
în dimineaţa timpului răscolit
de tremurânde mâini,
care răstălmăcesc miracolul vieţii.

NOSTALGIA FULGILOR


M-ai culcat între două veşnicii
ca să nu aud
cum doare iarna.
Mi-ai smuls braţele de nea
fără să ştii că dragostea
oricărui fulg de nea,
oprit pe geană,
vine cu o depărtare,
iar fereastra deschisă spre soare
mă absoarbe surâsului
dintre cele două veşnicii
prin obscuritatea sa albă.

ERAM LÂNGĂ TINE


Eram lângă tine
o pasăre care-a uitat să zboare!
Un zvon de linişte în avalanşă,
un văzduh zidit din piatră
luminat de cuvinte,
pe care nu le-ai spus.

CLIPA


N-am ştiut că pomii plâng,
dar le-am adunat lacrimile
în cuvântul deschis
întotdeauna dincolo de mine.

Lanţurile mă strâng
pe rugul deşertului.
Cătuşele timpului mă dor
şi-n spatele meu
rămâne întotdeauna
veşnicia clipei
de-o clipă...!



ATUNCI AI SĂ ŞTII...


Ai pus vreodată urechea la pământ
să auzi cum creşte iarba?
Ai lipit vreodată gând lângă gând
pentru a mă naşte
în spatele pleoapelor?
Ai băut vreodată din izvorul
ce curge către munte?
Ai adunat vreodată nuferi
crescuţi pe ape îngheţate?
Atunci... poate, ai să ştii
de am fost...
de mai sunt...
de voi mai fi !...

ŞI DACĂ…


Şi dacă… mâna mea e prelungirea
mângâierilor tale…
şi dacă… vorba mea e prelungirea
gândului tău,
e pentru că memoria mea
se dizolvă pe retina ta obosită,
în care hoinăresc
printre labirinturile tale
căutându-le drumul.
Şi dacă… răsuflarea ta
e aerul pe care-l sorb,
şi dacă… cuvintele tale
sunt ca un râu nesfârşit
care-mi inundă gândurile,
e pentru că
mă caut, încă, prin tine.

AŞ PUTEA FI


Aş putea fi
numai jumătatea ta stângă,
care-ţi plimbă sângele agale
sau ţi-l îngheaţă.
Aş putea fi
          numai jumătatea ta dreaptă,
care îţi plimbă paşii
în jurul inimii mele.
Aş putea fi
numai jumătatea trupului tău,
care-ţi călăuzeşte gândurile
şi mâinile să se plimbe liniştite
de-a lungul trupului meu…
aceleaşi mâini care ştiu atât de mult,
dar nu te spun.
Aş putea fi numai jumătatea ta,
dar eu nu sunt
şi nu pot fi
decât întregul tău.

MĂ DOARE… ACEASTĂ DURERE


Mă doare cuvântul tău
din vorba abia şoptită
sau poate amintită!
Mă doare şi zâmbetul tău
cules din poamele tristeţii…
Mă doare!  şi iar mă doare
acestă dimineaţă,
în care mă trezesc singură,
fiindu-mi alături.
Şi… mă doare…!
mă doare depărtarea gândului tău,
gândului tău de aproape!
Mă doare… şi iar mă doare…
această toamnă
cum mă dor
toate dimineţile fără de soare!
cum mă dor
toate ploile dezmăţate
cernute din poeme ascunse.

Niciun comentariu: