ŞI... IARTĂ, DOAMNE!

Fără tine

sunt fir de nisip fără memorie,

sunt bob de grâu fără sămânţă.

Dă-mă, Doamne, vântului de miazăzi!

să mă ascundă în poalele cerului

şi să mă închidă în carapacea luminii.

Împreunează-mi mâinile în rugăciune!

Ocroteşte cuvântul ce nu mă omoară

şi acoperă-mi cerul 

cu întregul Tău nume!

Şi... iartă, Doamne, 

copila sălbatică

ce uită numele Tău 

fără voie.

copyright: Viorela Codreanu Tiron