CULCĂ-MĂ BLÂND

Cuprinde-mi ţipătul 

şi-acoperă-l, 

cum se acoperă focul,

şi stinge-l în faldurile 

dragostei tale

şi-apoi culcă-mă blând 

ca pe o auroră!

ÎN URMA MEA

Despletită în amurguri târzii

las în urma mea 

mireasma primăverii dintâi,

pentru a mă reîntoarce 

în casa în care tinereţea mea... 

se schimbă tot mai mult în umbră,

şi unde văd cum cuvintele mor

în ghivece de timp răsturnate.

CERCUL DE FOC

Prizonier al trupului, 

sufletul 

se răsuceşte în sus, către soare, 

întemniţând, la rândul său, visul,

care de-a lungul tuturor anilor 

n-a izbutit să înveţe 

pentru sine

nici unul din darurile morţii.

©Viorela Codreanu Tiron